$headTitle

DIERNA (Orșova veche)

Vechi descoperiri arheologice de epocă romană și romano-bizantină din patrimoniul Muzeului Național al Banatului - Timișoara

EXPOZIȚIE VIRTUALĂ

Una din cele mai importante localități dunărene din zona Porților de Fier a fost, secole de-a rândul Dierna (Orșova / Rușava). Navigația fluvială era controlată de cei care stăpâneau cetatea Orșovei, dar și traversarea Dunării în acest punct. Aproape în toate timpurile, locul a avut o însemnătate strategică extraordinară, fiind teritoriul multor confruntări militare celebre. Romanii au fost primii care au zidit aici, încă de la sfârșitul secolului I d.Hr., un mic castru (DIERNA – Orșova) pe malul stâng al fluviului, iar vizavi, pe malul drept al Dunării, un altul, foarte asemănător (TRANSDIERNA - Tekija). Fiind un loc obligatoriu de acostare a ambarcațiunilor care se angajau în trecerea prin Cazanele Dunării (cel mai dificil și periculos loc pentru navigație), Dierna a fost un port fluvial nu doar militar, ci și comercial foarte valoros. Datorită acestui fapt așezarea civilă, modestă, asemenea unui sat la început, a evoluat rapid la nivelul unui important oraș comercial, care spre sfârșitul secolului al II-lea, în timpul domniei împăratului Septimius Severus dobândește rangul urban de municipium. Odată, cu criza militară a secolului al III-lea și reconfigurarea graniței Imperiului Roman la Dunărea de Jos, în epoca împăratului Aurelianus, importanța strategică și militară a Diernei crește, crește și numărul locuitorilor, orașul trăind în secolul al IV-lea perioada sa cea mai înfloritoare. Abia la începutul secolului al VII-lea, când limesul dunărean este abandonat de stăpânirea bizantină de la Constantinopol, Dierna ajunge să decadă. Totuși acest loc, la confluența râului Cerna cu Dunărea a fost mereu locuit după cum o dovedesc descoperirile arheologie: din Preistorie până în zilele noastre. Evoluția economică a României de la mijlocul secolului trecut a făcut ca vechea vatră a Orșovei, plină de istorie și urme palpabile ale trecutului să fie demolată și înghițită de apele Dunării, odată cu punerea în funcțiune, în anul 1971, a hidrocentralei de la Porțile de Fier I. Cercetările arheologice de salvare care au fost organizate atunci nu au avut finalitatea scontată, cea de a salva cât mai mult din patrimoniul Diernei (Orșovei vechi). Documentația s-a pierdut, iar materialul arheologic s-a împrăștiat la diverse instituții muzeale din țară, precum și la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan" din București (coordonatul proiectului) și a rămas în cea mai mare parte inedit, dacă nu chiar dat uitării.

Expoziția de față se dorește a fi un început de reconsiderare a patrimoniului arheologic din Clisura Dunării, îndeosebi cel pe care îl avem la îndemână, legat de trecutul Orșovei vechi. Cum la Dierna (Orșova veche), în condițiile de astăzi, nu se pot efectua săpături arheologice credem că o istorie a stăpânirii romane la confluența râului Cerna cu Dunărea poate fi scrisă doar pe baza materialului arheologic existent din muzee și alte colecții private. Muzeul Național al Banatului este cel mai vechi muzeu din regiune și a reușit de-alungul timpului să acumuleze din donații sau cercetări proprii o serie întreagă de artefacte antice reprezentative pentru aproape toate epocile. O zestre valoroasă de obiecte arheologice întregi colecționate din vatra Orșovei vechi au adus-o la Timișoara, câțiva dintre cei mai renumiți anticari și colecționari, părinții fondatori ai muzeului bănățean: prefectul de atunci Ormos Zsigmond, preotul-paroh catolic Antal Bolesznyi, avocatul Johann Schwerer, profesorii Berkeszi Istvan și Mihalyk Jozsef. Achiziționarea în anul 1904 a impresionantei colecții de antichități (peste 6000 de piese) a fostului maior de husari, Pongracz Imre, din Orșova a însemnat foarte mult pentru creșterea prestigiului muzeului timișorean. Multe dintre artefactele antice ale acestei colecții au fost strânse din arealul urban al Orșovei și din localitățile învecinate (inclusiv de pe malul sârbesc al Dunării). De la săpăturile de salvare de la finalul anilor 60 ai secolului trecut nu au lipsit nici specialiștii Muzeului Banatului din Timișoara, doi dintre aceștia aducând o contribuție foarte consistentă la cunoașterea trecutului Diernei, Florin Medeleț și Doina Benea. O mare parte din materialul ceramic roman și roman târziu de la Orșova veche, din depozitele muzeului de pe Bega este rodul muncii și priceperii acestor doi mari arheologi ai Banatului.

Ne dorim în viitor ca această expoziție virtuală să se dezvolte treptat într-o veritabilă bază de date de materiale arheologice despre Dierna și să devină o veritabilă platformă de dezbatere între specialiști și iubitori de istorie locală.

Vă dorim vizionare plăcută!

Ormos Zsigmond
Berkeszi István
Florin Medelet
Doina Benea
Zona Orșovei, cu ruinele cetăților Dierna și Transdierna, investigate și desenate de L.F. Marsigli, la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Dunărea la Orșova și Ada-Kaleh, pe harta militară a Republicii Populare Române.
Unicul plan de situație al cercetărilor de salvare de la Dierna (Orșova veche), de la finalul anilor 60, sec. XX, publicat în anul 1975 de Doina Benea.
Situația actuală, cu marcarea pe imaginea satelitară a vechiului mal al Dunării, cu poziția castrului și mai apoi a quadriburgium-ului de la Dierna.
Concept proiect expozitional: dr. Călin TIMOC (ctimocmuzeu@gmail.com)
Modele 3D: Claudiu TOMA (claudiugtoma@gmail.com)